Oare, de ce moare Conacul Olănescu de la Inătești, Râmnicu Vâlcea?


Văd pe facebook o mulțime de postări și comentarii despre Râmnicul vechi.  Fotografii frumoase, comantarii pline de nostalgie, adică multe păreri de rău despre cât de frumos a fost și ce jalnic este acum… Nu. Nu e deloc jalnic. O spun ca sociolog care a dat un examen dur, de sistematizare urbană, cu un reputat profesor de la Arhitectură. (Nu pot garanta, însă, ce o să iasă din lucările în curs de desfășurare din Centru, din Zăvoi, din Piața Centrală. După proiectele pe care le-am văzut, înclin să cred că o să fie bine, și zic – Doamne, ajută!!!)

Râmnicului i-au rămas, până la urmă, în afară de biserici, trei case vechi din secolul al XVIII-lea: Conacul Socoteanu- Lahovari (Palatul Copiilor din Parcul „Mircea cel Bătrân”); Casa „Anton Pann„ și Conacul Olănescu de la Inătești. A patra ar fi fost „Casa Velea”, care, Slavă Domnului, a fost mutată la Bujoreni, la Muzeul Satului Vâlcean. ( Mă rog, „Casa Velea” era o locuință urbană, mutată din locul ei inițial la Inătești, apoi la Bujoreni, dar bine că s-a păstrat!) Singura din cele patru, care pare sortită morții, este Conacul Olănescu, aflat în curtea Seminarului Teologic. Acest edificiu, modificat, desigur, în timp, are o spectaculoasă pivnită boltită și multă istorie la rădăcină. El tot face de ceva vreme subiectul unor articole de presă și i se tot plânge de milă, de pare zadarnic.

Iată un demers făcut în 2005, reluat și iar reluat, și, în sfârșit, administrativ finalizat în 2011, de când, pe ultima sută de metri, Primăria Râmnicului ar fi trebuit să-și respecte, nu zic, obligațiile legale de protejare a patrimoniului cultural și arhitectural al orașului Râmnicu Vâlcea, ci doar legea bunului simț. Redau mai jos „Obligația privind folosința monumentului”, un document administrativ întocmit conform Legii pentru protejarea monumentelor istorice, încă din anul 2004, dat pe semnătură conform procedurilor legale, în ianuarie 2011 (Deh! greu cu administrația asta!), dar căruia i se mai caută destinatarul și azi, când sunt semnale clare că până în primăvara anului 2016, din Conacul Olănescu (istoria lui o citiți mai jos) se va alege praful și pulberea. Ca să vă liniștesc, vă spun eu că nu va fi așa. Cine vrea să distrugă această clădire, să o radă de pe fața pământului, va avea surpriza să afle că temeliile ei vin doar aparent din secolul al XVIII. Ele stau acolo, înfipte în pământ din secolul al XIV-lea. Din acel… 20 mai 1388, pe care îl tot aniversează urbea, ca moment de atestare documentară.

De ce atâta tam-tam și vorbe peste vorbe despre vorbe… despre cât suntem de vechi pe lumea asta, în simpozioane și tot felul de sindrofii culturale (?!)  – când, niște măsuri luate la momentul oportun, o minimă strategie a bunului simț, o citire corectă a Legii, nu a subterfugiilor ei care te ajută să dormitezi comod pe fotoliul plătit de contribuabilul imbecil, poate rezolva atât de ușor o problemă! HM! … până la urmă, asta e o problemă electorală, cu costurile aferente, că, de, totul se plătește pe lumea asta.

Transpun mai jos un act administrativ din 2005. Nu de alta, dar uneori chiar se crede că patrimoniu cultural vâlcean e o mare necunoscută și nu a fost susținut de nimeni. Ceea ce nu e adevărat.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Conacul Olanescu, Inatesti  – 2 feb. 2001

25 iulie 2005Conacul Olanescu, 25 iulie 2005

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Conacul Olanescu, 18 iauarie 2011

 6 aug 2015, foto - arh. Cristian Dinulescu6 august 2015 , foto  Marius Ciutacu, „Curierul de Vâlcea”

MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR

Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și

Patrimoniul Cultural Național Vâlcea

Nr. 779 din 09.08.2004

OBLIGATIE

privind folosința monumentului istoric

Nr. 2 / 2005

CAPITOLUL I

Informații generale

  1. Date de identificare

1.1. Cod nr. VL-II-a-B-09602

Lista 1955                             Lista 1991 – 1992                 x – Lista 2004

1.2. Grupa :

B – monument istoric reprezentativ pentru patrimoniul cultural local

1.3. Categorie:

Ansamblu compus din:

– Biserica „Buna Vestire” – cod: VL-II-m-B-09602.01

– Casa (conacul) Olănescu – cod: VL-II-m-B-09602.02

Sit

1.4. Denumirea actuală – Ansamblul fostului schit Inătești

1.5. Denumirea anterioară – Schitul Inătești

1.6. Denumirea originară – Schitul Inătești

  1. Localizare administrativă/Amplasament

2.1. Localitatea: Râmnicu Vâlcea

2.2. Strada: Antin Ivireanul, Nr. 17

2.3. Județul: Vâlcea

2.4. Cod poștal: 240118

2.5. Referințe catografice/ Toponime: cartierul Inătești

2.6. Referințe privind zona de protecție a monumentului istoric:

– Art. 59 din Legea nr. 422/2001, respectiv zona delimitată de raza 100 de m

de jur împrejurul ansamblului.

2.7. Date cadastrale –

2.8. Reglementări urbanistice în care se înscrie: PUG Râmnicu Vâlcea, PUZ Inătești

2.9. Categorie de arhitectură: ansamblu de arhitectură

2.10. Tipul de folosință sau funcțiunea: biserică ortodoxă și locuință (stăreție)

2.11. Folosința actuală:

– biserica este destinată oficierii cultului ortodox, utilizată de Seminarul Teologic „Sfântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea

– conacul adăpostește ateliere ale pictorilor aparținând Filialei UAP – Vâlcea în baza unui contract de închiriere încheiat în anul 1987 cu Muzeul Județean Vâlcea, ca tituar al dreptului de administrare la data respectivă și Filiala Sibiu a UAP, de care aparțineau și artiștii plastici vâlceni.

2.12. Folosința anterioară: arest preventiv, curte boierească, grădiniță, dispensar, muzeu, ateliere de artă plastică

2.13. Folosința originară: schit de călugări

  1. Datare

– Schitul Inătești este atestat docmentar în secolul al XIV-lea în hrisoavele emise de cancelaria domnitorului Mircea cel Bătrân prin care este înzestrată Mănăstirea Cozia.

În actuala formă ansamblul datează din sec. al XVIII-lea, respectiv:

– Biserica „Buna Vestire” – 1751

– Casa Olănescu – sec. XVIII, ref. sec XIX și XX

  1. Persoane și evenimente asociate istoriei monumentului
  • Schitul Inătești este atestat în hrisovele lui Mircea cel Bătrân din 20 mai 1388 și din 1392. Cercetările arheologice au pus în evidență rămășițe ale unei clădiri de piatră din secolul al XIV-lea, cahle și cărămizi din aceeași perioadă.
  • Ctitorul din secolul al XIV-lea nu este cunoscut.
  • Ctitorii din secolul al XVIII au fost: Vasilie monahul, călugărit la Mănăstirea Cozia și Rafail ieromonahul, starețul Mănăstirii Cozia. Se cunoaște, de asemenea, numele zugravilor din secolul al XVIII-lea: Marin și Constantin, semnați pe mantia Sfântului Gheorghe în 1751. Până la secularizarea averilor mănăstirești de către Al. I.Cuza, schitul rămâne metoh al Mănăstirii Cozia
  • În 1864 moșia Inătești este secularizată și datorită faptului că nu au existat clăcași care să fie împroprietăriți, este scoasă la licitație în 8 ianuarie 1871. Este cumpărată de Petre Olănescu, deputat și prefect de Argeș, pus în posesie în decembrie 1872, prilej cu care, acesta solicită și obține și construcțiile de pe proprietatea Inătești, construcții care nu erau menționate expres în actul de vânzare, respectiv biserica și stăreția. Aceste construcții fuseseră puse la dispoziția Consiliului Județean Vâlcea în anul 1867 și reparate din temelii pe cheltuiala județului Vâlcea pentru a li se da destinația de arest preventiv.
  • În anul 1929, cu asistența Comisiunii Monumnetelor Istorice se reparată biserica, prilej cu care se decapează pictura nouă și este pusă în evidență pictura din secolul XVIII.
  • În 1939, Nicolae Iorga vizitează ansamblul împreună cu delegații Congresului Internațional de Bizantologie. La inițiativa sa Primăria Râmnicului face demersuri de expropiere a bisericii și stăreției (casa Olănescu) în beneficiul statului, dar Elefteria Olănescu reușește să le păstreze în proprietatea sa. În 1941, Dorotei Florea, starețul Mănăstirii Cozia îi cere Elefteriei Olănescu să redeschidă schitul cultului, ca schit independent, iar casele din jur să le facă azil.
  • În lunile septembrie-noiembrie 1944, la Inătești s-a stabilit sediul Comenduirii trupelor sovietice.
  • În 1945, prin reforma agrară, moșia Inătești este expropiată, dar conacul și 50 de ha sunt păstrate ca fermă model de Petre Măinescu, sot al uneia dintre fiicele Elefteriei Olănescu. La Plenara din 3-5 martie 1949 a PRM, conacul si cele 50 de ha de teren au fost trecute în proprietatea Gospodăriei Agricole de Stat Râmnicu Vâlcea.
  • După această dată, conacul primește diverse destinații (dispensar, grădință).
  • În 1974, în acest perimetru este strămutată Casa Velea.
  • Prin Decizia nr. 114/31 martie 1976, a Consiliului Municipal Râmnicu Vâlcea, se trece în administrația Muzeului Județean Vâlcea, conacul cu o valore contabilă de 196.420 lei și terenul de 2840 m.p.
  • In 1984, biserica este restaurată de fostul Comitet de Cultură și Educație Socialistă al județului Vâlcea, iar casa stăreției devine muzeu de artă medievală, la care se renunță în anul 1987, pentru că nu s-a putut asigura securitatea exponatelor. În același an, conacul a fost închiriat Filialei Sibiu a U.A.P., pentru a funcționa aici atelierele artistilor plastici vâlceni.
  • Prin H.G. nr. 579 din 1995, conacul si terenul de la Inătești sunt trecute în administrarea Ministerului Învățământului, în vederea construirii Seminarului Teologic „Sfântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea. Prin decizia comună a Inspectoratului Școlar al Județului Vâlcea și Muzeul Județean Vâlcea, Casa Velea este strămutată de la Inătești la Muzeul Satului Vâlcean de la Bujoreni (în 1997).
  1. Descriere sumară

5.1. Materiale și tehnici de construcție utilizate/structură

Biserica: piatră, cărămidă, tablă de aramă (învelitoarea)

Casa Olănescu: piatră, cărămidă, lemn, șiță (învelitoarea originară)

5.2. Componente artistice:

  • Biserica:

– Planul treflat al bisericii de mici dimensiuni, este inedit, se compune din pridvor, naos și altar. Deasupra bisericii este ridicată, pe o bază pătrată, o turlă octogonală cu arce în retragere, decorate în partea superioară cu cărămizi așezate pe muchie. De o parte și de cealaltă a altarului sunt construite două încăperi de mici dimensiuni (diaconiconul și proscomidia), fiecare având deasupra câte o turlă scundă.

– Inițial, ferestrele și ancadramentul ușii au fost decorate cu piatră sculptată cu rafinament si simplitate, decorațiuni demontate în timpul restaurărilor din 1984. In interior, s-a păstrat parțial pictura din secolul al XVIII, semnată de zugravii Marin și Constantin, pe mantia Sfântului Gheorghe.

  • Casa Olănescu:

– Construcție din piatră si cărămidă, spațiile de circulație exterioare (săli pe fațadele de sud vest și foișor pe fațada de est) de lemn, învelitoare de șiță

– Planul în formă de „L”, cu cele două brațe dezvoltate inegal ca volumetrie, pivnită boltită sub corpul principal.

– Pivnița boltită cu arce frânte, firide

5.3. Încadrare stilistică:

– Biserica „Buna Vestire” se încadrează în tradiția stilului bizantin (plan,

program iconografic).

– Casa Olănescu, construită inițial ca stăreție a fost transformată în sec. al XIX într-un conac boieresc, cu elemente stilistice și constructive tradiționale românești.

  1. Conservare, restaurare, prezervare

Starea generală de conservare în momentul eliberării Obligației privind folosința monumentului istoric. Propuneri de restaurare, reabilitare, reconversie

6.1. BISERICA „BUNA VESTIRE”

6.1.1. Stare generală de conservare: Bună

6.1.2. Propuneri restaurare, reabilitare, reconversie:

– Restaurarea picturii murale originare, din secolul al XVIII-lea, cu respectarea avizelor impuse de lege; Refacerea în același spirit a picturii murale care nu s-a mai păstrat.

6.2. CASA OLĂNESCU

6.2.1. Stare generală de conservare:

– Structura de rezistență a imobilului nu prezintă indicii vizibile, de natură să pună imobilul în pericol.

– Invelitoarea de șiță a fost înlocuită în anul 2000, cu o învelitoare provizorie de carton asfaltat. În urma ploilor și furtunilor din vara anului 2005 se impune refacerea în regim de urgență a învelitorii, pentru a se opri procesul de degradare a imobilul.

– Datorită infiltrațiilor și igrasiei, tencuielile sunt deteriorate în exterior și în interior, instalațiile electrice prezintă pericolul de incendiu.

– Tâmplăria de lemn (exterioară și interioară este deteriorată parțial).

– Racordurile la rețeaua de apă și canal sunt întrerupte, instalațiile sanitare fiind scoase din funcțiune.

– Tencuielile și zugrăvelile exterioare și interioare sunt deteriorate.

6.2.2. Propuneri restaurare, reabilitare, reconversie

  1. Expertiza tehnică privind structura de rezistență și starea șarpantei.
  2. Refacerea în regim de urgență a învelitorii de șiță a imobilului.
  3. Refacerea sistemului de evacuare a apelor pluviale și a drenului perimetral.
  4. Refacerea instalațiilor de electricitate, apă, canal.
  5. Refacerea tencuielilor interioare și exterioare, igenizarea pivnițelor nefolosite.

CAPITOLUL II

Regim juridic

  1. Titularul dreptului de administrare actual: MINISTERUL ÎNVĂȚĂMÎNTULUI, EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII (H.G. nr. 579/30 07.1995)

2. Proprietari anteriori:

1) 20 mai 1388 – 1864: Mănăstirea Cozia din (hrisoavele emise de Mircea cel Bătrân pentru înzestarea Mănăstirii Cozia)

2) 1864 – 1871: Consiliul județului Vâlcea (moșia Inătești a fost secularizată, dar nu a avut clăcași care să fie improprietăriți, fiind astfel pusă la dispoziția Consiliului județului Vâlcea)

3) 1871 (8 ian) – 1941: Petre Olănescu, deputat și prefect de Argeș (cre cumpără moșia scoasă la licitație publică) și moștenitorii acestuia: Gheorghe Olănescu (fiul), Elefteria Olănescu (noră); Alexandra Budurăscu (nepoată); Maria Măinescu (nepoată).

4) 1941 – 1949: Petre Măinescu

5) 1949 – 1976: Gospodăria Agricolă de Stat Râmnicu Vâlcea (în plenara din 3-5 martie 1949 a PRM, Petre Măinescu este expropiat);

6) 1976 – 1995: Ministerul Culturii, care dă în administrare, Muzeului Județean Vâlcea, – prin Decizia nr. 114/31 martie 1976 – imobilul de 230 m.p. și terenul de 2840 m.p.

7) Din 1995 – Ministerul Invățământului, prin H.G. nr. 579/30 07.1995 primește în administrare imobilul de 230 m.p. și terenul de 2840 m.p., în vederea construirii noului sediu al Seminarului „Sfântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea.

CAPITOLUL III

obligațiile proprietarilor, titularilor dreptului de administrare, concesionarilor și locatarilor monumentelor istorice

  1. Să întrețină, să folosească și să exploateze imobilul numai cu respectarea prevederilor Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice și a prezentei Obligații privind folosința monumentului istoric.
  2. Să asigure paza monumentelor istorice și să ia măsuri pentru apărarea impotriva incendiilor.
  3. Să înștiințeze de urgență, în scris, Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Vâlcea, precum și pe primarul localității în a cărei rază teritorială se află situat monumentul istoric, despre orice modificări sau degradări în starea fizică a monumentelor istorice deținute.
  4. Să asigure, în condițiile legii, accesul specialiștilor desemnați de Ministerul Culturii și Cultelor sau de Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Vâlcea, în vederea constatării stării de conservare sau pentru efectuarea de cercetări, inclusiv arheologice, de expertizare a monumentelor istorice și pentru operațiunile de evidență.
  5. Să obțină avizele prevăzute de lege pentru toate intervențiile prevăzute la art. 22 din Legea nr. 422/2001.
  6. Să asigure efectuarea lucrărilor de conservare, consolidare, restaurare, precum și a oricăror alte lucrări, conform prevederilor legale, numai de către persoanele fizice sau juridice atestate în acest sens și să prevadă în contracte condițiile și termenele de execuție cuprinse în avizul de specialitate.
  7. Să respecte toate condițiile și termenele de execuție cuprinse în avizul de specialitate atunci când execută ei înșiși lucrări de întreținere curentă sau orice alte intervenții.
  8. Să permită, pe baza prevederilor contractuale, executarea intervențiilor asupra monumentelor istorice deținute, în cazul în care acestea sunt inițiate și finanțate de persoane juridice abilitate în condițiile legii.
  9. Să permită montarea și să întrețină însemnul și sigla “Monument istoric”.
  10. Să obțină avizul Direcției Județeane pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Vâlcea și să asigure pe propria răspundere condiții corespunzătoare de vizitare, fotografiere, filmare, reproducere și de publicitate, în cazul în care, la solicitarea lor, proprietarii indroduc monumente istorice în circuit public.
  11. Să comunice Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Vâlcea orice schimbare a titularului dreptului de proprietate, de administrare sau a altor drepturi reale, după caz, asupra monumentelor istorice.
  12. Să înștiințeze în scris Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Vâlcea despre intenția de a înstrăina monumentul istoric, în vederea exercitării dreptului de preemțiune al statului sau, după caz, al unității administrativ-teritoriale, în condițiile Legii nr. 422/2001.
  13. Să notifice viitorului proprietar, titular al dreptului de administrare, chiriaș sau concesionar, regimul juridic al monumentului istoric pe care îl deține, precum și Obligația privind folosința monumentului istoric.
  14. Să înștiințeze în scris Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Vâlcea despre schimbarea proprietarului sau a administratorului, în termen de 15 zile de la data încheierii contractelor, potrivit legii, și să transmită acesteia o copie de pe acte.
  15. Să înscrie Obligațiunea privind folosința monumentului istoric în Cartea funciară, în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.
  16. Să asigure o întreținere curentă corespunzătoare prin folosirea unor materiale adecvate, compatibile cu structura monumentului istoric.
  17. Să utilizeze monumentul istoric numai în scopuri compatibile cu destinația inițială.

CAPITOLUL IV

Condițiile de utilizare, de expoatare și întreținere ale monumentului istoric:

Utilizarea, exploatarea și întreținerea ansamblului fostului schit Inătești se face în conformitate cu prevederile Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, cu modificările și completările ulterioare.

Măsuri ce se impun, rezultate din evaluarea stării de conservare a Casei Olănescu (pct. 6.2.):

  1. Expertiza tehnică privind structura de rezistență și starea șarpantei.
  2. Refacerea în regim de urgență a învelitorii de șiță a imobilului.
  3. Refacerea sistemului de evacuare a apelor pluviale și a drenului perimetral.
  4. Refacerea instalațiilor de electricitate, apă, canal.
  5. Refacerea tencuielilor interioare și exterioare, igenizarea pivnițelor nefolosite.

Prezentul act a fost întocmit în trei exemplare și a fost transmis proprietarului / titularului dreptului de administrare direct/ prin poștă la data de ………………………….

Ministerul Culturii și Cultelor                            Titular al dreptului de administrare

Direcția Județeană pentru Cultură,Culte          Ministerul Învățământului, Educației și Cercetării

și Patrimoniul Cultural Național Vâlcea                   Inspectoratul Școlar al Județului Vâlcea

          Director executiv                                                          Inspector general,

       RIZEA ELENA LIGIA                                                       MIHAI MOLDOVEANU 

                                              

Șef serviciu monumente istorice,

Insp. FLORIN EPURE

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s