Prin Muntenegru în goana autocarului


Să faci asta, nu este cea mai grozavă dintre alegeri, în orice caz, nu la sfârșitul lunii septembrie, când ziua este simțitor micșorată. Dar, în plină pandemie e atât de inedit să poți călătorii, încât totul devine un miraj. Exact asta ți se întâmplă după ce treci Podul Tara și străbați în Parcul UNESCO Durmitor,  Canionul râului Tara, care „are 80 km lungime şi 1300 de metri adâncime şi este al doilea mare canion din lume, după Marele Canion din Statele Unite. Adăposteşte 1500 de specii de plante şi 130 de specii de păsări. Canionul a fost declarat Rezervaţie Ecologică Mondială.” Referința am găsit-o pe Google, fără să insist prea mult. Pe noi ne-a prins noaptea pe drum, dar am apucat să vedem locul în care a căzut în prăpastie autocarul acela plin cu turiști români. A fost ridicat acolo un monument și am apucat să văd tricolorul nostru. Munții din Muntenegru sunt amețitori, ferestruiți de eroziune. Am trecut pe lângă un număr mare de cariere de calcar, am întrezărit formidabila lor cale ferată, cocoțată pe stânci deasupra prăpăstiilor amețitoare, am încercat să fac fotografii, dar a fost imposibil.
La Certeje, am dormit într-un hotel ciudat, ramas încremenit în timpurile lui Iosif Broz Tito. Parea destinat „traseistelor”. Nu am văzut orașul Certeje, fiindcă plimbarea în toiul nopții, ghidați de o fată sveltă, frumoasă și blondă, inconjurați de o haită de câini, a nemulțumit pe mai toată lumea. Am fost, însă, pe deplin răsplătiți a doua zi, de întâlnirea cu Adriatica, mai ales că nu ne-a mai parasit în zilele următoare. Fotografiile încep cu Fortareata Kosmac, aflată aproape de Budva, langa satul Brajići, la o altitudine de 800 de metri. A fost construită între 1841-1850 de austrieci la granita dintre Austro-Ungaria si Muntenegru. Am fotografiat-o din mers. Am oprit la prima „belvedere” spre vestita Budva, o stațiune frumoasă și nouă și veche totodată. Ni se povestește despre insula Svety Ștefan, celebra insula a piraților, devenită sat pescăresc și în prezent transformată în hotel exclusivist de cinci stele, aparținând vestitului lanț hotelier Aman, loc preferat de vipuri de prim mărime. În Golful Kotor (sau fiordul Kotor), care este foarte mare, am scurtat drumul  cu ajutorul unui Feribot și ne-am oprit în Fortăreața venețiană medievală din Kotor pe care am colindat-o, mai întâi cu un ghid local, apoi de capul nostru, adică la o cafea în piața centrală, pregătindu-ne pentru Dubrovnic, ținta următoare și cireașa de pe tortul excursiei noastre.  

Lasă un comentariu